Materii prime secundare critice: Legislația UE | Stokkermill

Materii prime secundare critice: de ce reglementările UE transformă calitatea pe care o susținem de ani de zile într-o cerință de piață

Ce sunt materiile prime critice și de ce au devenit o prioritate pentru Uniunea Europeană?

În ultimii doi ani, Uniunea Europeană a construit, pas cu pas, un cadru de reglementare în jurul unui concept care, până de curând, era întâlnit în principal în rapoartele tehnice de specialitate: materiile prime critice.

Cuprul, siliciul metalic utilizat în industria fotovoltaică, pământurile rare și litiul — împreună cu alte materiale importante din punct de vedere strategic și economic, precum argintul — sunt esențiale pentru tranziția energetică și digitală a Europei. Cu toate acestea, Uniunea Europeană rămâne în mare măsură dependentă de importuri din țări terțe, adesea concentrate într-o singură țară furnizoare.

Comisia Europeană prezintă foarte clar amploarea acestei provocări în Critical Raw Materials Act: cererea europeană de pământuri rare ar putea crește de șase ori până în 2030, iar cererea de litiu de douăsprezece ori.

În acest context, creșterea capacității de reciclare nu mai reprezintă doar un obiectiv de mediu. Ea devine o problemă de siguranță a aprovizionării, reziliență industrială și autonomie strategică.

‍

Critical Raw Materials Act: primul reper obligatoriu privind reciclarea și primele cerințe de calitate

Primul pilon de reglementare este Regulamentul (UE) 2024/1252, cunoscut sub denumirea de Critical Raw Materials Act, care a intrat în vigoare la 23 mai 2024.

Regulamentul stabilește repere clare pentru anul 2030:

• Cel puțin 10% din consumul anual european de materii prime strategice ar trebui să provină din extracția realizată în Uniunea Europeană;
• Cel puțin 40% ar trebui să fie procesat în Uniunea Europeană;
• Cel puțin 25% ar trebui să provină din reciclare;
• Nu mai mult de 65% din consumul anual european al unei materii prime strategice ar trebui să provină dintr-o singură țară terță.

Pentru companiile din sectorul reciclării, cel mai important aspect nu este însă doar reperul de 25%. Pentru prima dată, regulamentul începe să ia în considerare nu numai cantitatea de material reciclat, ci și ceea ce rezultă efectiv din procesul de reciclare.

Acesta introduce primele obligații de informare și etichetare referitoare la reciclabilitatea și conținutul de material reciclat al magneților permanenți. Domeniul inițial de aplicare este specific, însă principiul de bază este clar și ar putea fi extins treptat la alte materiale și categorii de produse.

Regulamentul susține, de asemenea, tranziția către încetarea statutului de deșeu, cunoscută ca end-of-waste: momentul în care un deșeu tratat devine o materie primă secundară propriu-zisă, cu un statut juridic și comercial distinct.

‍

Circular Economy Act: o piață pentru materiile prime secundare, nu doar capacități suplimentare de reciclare

Al doilea pilon de reglementare este așteptat în 2026. Comisia Europeană a încheiat consultarea publică privind Circular Economy Act în noiembrie 2025, iar adoptarea inițiativei este prevăzută pentru acest an.

Obiectivul declarat este clar: crearea unei adevărate piețe unice europene pentru materiile prime secundare, creșterea ofertei de materiale reciclate de înaltă calitate și, mai ales, stimularea cererii pentru acestea.

Aceasta reprezintă o schimbare importantă de perspectivă. Până în prezent, politica europeană s-a concentrat în principal asupra companiilor care colectează și reciclează deșeuri. În viitor, va acorda o atenție mai mare și companiilor care cumpără și utilizează materialele recuperate — precum și dovezilor necesare pentru a demonstra că acestea reprezintă o alternativă fiabilă la materiile prime virgine.

Circular Economy Act ar trebui să includă și revizuirea Directivei DEEE. Comisia Europeană a publicat evaluarea directivei existente în iulie 2025, identificând necesitatea îmbunătățirii colectării, tratării, recuperării materiilor prime critice și mecanismelor de stimulare a pieței.

Această revizuire privește direct companiile care procesează panouri fotovoltaice scoase din uz, plăci de circuite imprimate, cabluri electrice și alte fluxuri de deșeuri de echipamente electrice și electronice.

‍

Ce înseamnă acest lucru în practică pentru reciclatorii de panouri fotovoltaice, cabluri și DEEE?

Din punct de vedere operațional, direcția este clară: companiilor de reciclare li se va solicita tot mai des să declare — și să demonstreze — ce produc efectiv instalațiile lor, nu doar ce ar putea produce în condiții ideale de testare.

Acesta este același principiu pe care s-au bazat unele dintre cele mai citite articole publicate în ultimele luni pe blogul nostru.

Atunci când am explicat că reciclarea panourilor fotovoltaice nu produce direct siliciu de puritate solară — deoarece acest nivel de puritate necesită procesarea într-un cuptor la aproximativ 2.000°C, urmată de purificarea într-un reactor Siemens la aproximativ 1.100°C — aplicam deja aceeași abordare.

Rezultatul real al procesării mecanice este un concentrat bogat în siliciu. În loturile analizate de noi prin spectrometrie de fluorescență cu raze X, concentrațiile de argint s-au situat între 2.500 și 4.800 ppm.

Prin declararea compoziției reale a materialului recuperat, în locul prezentării exclusive a celei mai favorabile interpretări comerciale, aplicam deja principiul pe care cadrul european de reglementare începe acum să îl formalizeze.

Este important să precizăm clar un aspect: aceste valori provin din analizele noastre efectuate asupra unor loturi specifice. Ele nu reprezintă valori universale de referință pentru întregul sector.

Concentrația de argint și de alte metale prețioase poate varia semnificativ în funcție de producătorul modulelor, tehnologia de fabricație și anul de producție. Cantitatea care poate fi recuperată efectiv dintr-un anumit lot poate fi surprinzător de mare sau de mică, chiar și pentru operatorii cu mulți ani de experiență în domeniu.

Același principiu de prudență se aplică granulatului de cupru recuperat din cablurile electrice. Poate exista o diferență semnificativă între un randament declarat în condiții de laborator și rezultatul real măsurat după câteva zeci de ore de funcționare cu materiale de alimentare eterogene.

Tocmai acest tip de date va deveni din ce în ce mai important. Cadrele tehnice existente — inclusiv seria de standarde CENELEC EN 50625 privind tratarea DEEE — și viitoarele măsuri introduse prin Circular Economy Act vor face ca aceste rezultate să fie mai ușor de verificat și de comparat între furnizorii de tehnologii.

‍

Onestitatea industrială nu mai este doar o poziționare comercială: devine o cerință de piață

O anumită interpretare a acestei evoluții în domeniul reglementării ne convinge mai mult decât celelalte.

De ani de zile alegem să comunicăm rezultate reale de operare, nu valori de catalog. Explicăm deschis limitele fizice ale rezultatelor pe care le poate obține o instalație de reciclare și indicăm valori concrete în ppm și procente, în loc să ne limităm la afirmații generale despre o „calitate ridicată”.

Am făcut inițial această alegere ca parte a poziționării noastre comerciale. O numim onestitate industrială.

Odată cu Critical Raw Materials Act, aflat deja în vigoare, și apropierea Circular Economy Act, aceeași transparență se transformă treptat dintr-un avantaj concurențial opțional într-o condiție de participare pe piața europeană a materiilor prime secundare.

Companiile care și-au construit deja procesele și comunicarea în jurul unor date verificabile pornesc dintr-o poziție mai favorabilă.

Cele care și-au construit poziționarea în principal pe promisiuni comerciale vor trebui, mai devreme sau mai târziu, să reducă diferența dintre ceea ce declară și ceea ce un organism de certificare, un client industrial sau legislația europeană se așteaptă să poată verifica.

Rămânem convinși că întrebarea corectă în fața fiecărei noi reglementări europene privind reciclarea nu este doar ce impune aceasta pe hârtie. Trebuie să înțelegem și ce solicită în practică unei instalații care procesează materiale reale și eterogene în fiecare zi a anului.

Dacă activați în domeniul reciclării panourilor fotovoltaice, cablurilor electrice sau DEEE și doriți să discutăm despre implicațiile practice ale acestor schimbări, suntem disponibili pentru o discuție tehnică.

Contactați-ne

‍

Întrebări frecvente

Ce este Critical Raw Materials Act?

Critical Raw Materials Act este Regulamentul (UE) 2024/1252, aflat în vigoare din 23 mai 2024. Acesta stabilește repere pentru anul 2030 privind extracția, procesarea și reciclarea materiilor prime strategice, precum și diversificarea importurilor. De asemenea, introduce primele obligații de informare referitoare la reciclabilitate și la conținutul de material reciclat.

Ce este Circular Economy Act și când va intra în vigoare?

Circular Economy Act este o inițiativă legislativă a Uniunii Europene a cărei adoptare este prevăzută pentru 2026. Aceasta urmărește crearea unei piețe unice europene pentru materiile prime secundare, creșterea ofertei de materiale reciclate de înaltă calitate și stimularea cererii. Data exactă a intrării în vigoare va depinde de forma juridică finală și de încheierea procesului legislativ european. Inițiativa ar trebui să includă și revizuirea Directivei DEEE.

Ce sunt materiile prime secundare critice?

Sunt materii prime critice — inclusiv cupru, siliciu metalic, pământuri rare și litiu — recuperate prin procese de reciclare, în loc să fie extrase din surse primare. Reciclarea permite și recuperarea altor materiale importante din punct de vedere strategic și economic, precum argintul.

De ce calitatea materialelor reciclate devine o problemă de reglementare și nu doar una industrială?

Uniunea Europeană urmărește să creeze o piață funcțională pentru materialele reciclate. Fără standarde de calitate măsurabile și verificabile, cumpărătorii industriali au puține motive să aleagă o materie primă secundară în locul uneia virgine.

Reciclarea panourilor fotovoltaice produce siliciu care poate fi reutilizat în module noi?

Nu în mod direct. Procesarea mecanică nu produce siliciu de puritate solară care să poată fi utilizat direct în celule fotovoltaice noi. Obținerea nivelului necesar de puritate presupune procese suplimentare la temperaturi ridicate și de rafinare chimică, inclusiv tratarea la aproximativ 2.000°C și purificarea într-un reactor Siemens la aproximativ 1.100°C.

Rezultatul direct al reciclării este un concentrat bogat în siliciu. Valoarea sa economică actuală este determinată în mare parte de argintul pe care îl conține și care poate fi recuperat prin procese hidrometalurgice.

‍

‍

31-07-2026